Dany's Blog

Pe când acest articol se va publica eu voi fi în tren spre Eforie Sud, cu ocazia taberei ForumIT. Voi ţine acolo o prezentare în penultima zi – sâmbătă (28 august). Din câte am înţeles va fi transmis şi live, deci mă veţi putea urmări pe internet. Mulţumesc pentru invitaţie organizatorilor! Deşi n-am mai fost niciodată la mare, prefer muntele. Pentru că nu am văzut până acum, acolo sus, unde e frig şi eşti pe picioarele tale, adolescenţi cu cercei în ureche şi manele... citeşte tot articolul.

Acum trei zile am terminat cartea “Calea împlinirii personale“, de Todd Duncan – luată de la Editura Amaltea. O lectură plăcută, interesantă, plină de pasiune şi entuziasm. Vine de la un om care a trecut prin multe etape în viaţa sa, ajungând de la un dependent de alcool şi cocaină la un om cu o firmă de succes, pentru ca mai apoi să ajungă aproape în faliment şi să revină. Ieri mi-am dat seama cât este de important să te concentrezi asupra a ceea ce vrei şi... citeşte tot articolul.

Sorin Grumăzescu mă atenţionează în mod involuntar să mai scriu pe blog, întrebându-mă de ce oraşul meu ar fi unul bestial. Ideea e că este un oraş bestial, doar că nu ştiu dacă ale mele cuvinte l-ar putea caracteriza în totalitate. Pentru mine, Iaşul e cel mai tare oraş pentru că aici trăiesc de vreo 15-16 ani. Aici am trăit şi încă mai trăiesc cele mai frumoase momente din viaţa mea. Aici pot admira una dintre cele mai frumoase construcţii din România – Palatul... citeşte tot articolul.

Cam acesta ar fi traseul făcut de mine de marţi noaptea până aseară. Două nopţi dormite în Bucureşti şi două în Timişoara. Aproape 24h cu trenul. Să vă povestesc ce am făcut pas cu pas n-are rost, aşa că mă voi rezuma doar la lucrurile importante: - miercuri: Start-Up School (cam obosit pentru un eveniment ce ţinea toată ziua, însă finalul a făcut toţi banii) - plimbat în Bucureşti cu Alexandra & Alec, Edi, Dana aka Fatadinport (mersi pentru cazare), Marina &... citeşte tot articolul.

Pentru majoritatea oamenilor nu există nicio diferenţă între dorinţă, vis, aspiraţie, ţel, etc. Pentru ei, această înşiruire de cuvinte are acelaşi sens: ceva ce îşi doresc (unii nici măcar nu au ajuns la acest prim pas, ceea ce este extrem de trist), dar nu va deveni niciodată realitate, pentru că, aşa cum singuri îşi spun, e imposibil. James Allen spunea: “You will become as small as your controlling desire; as great as your dominant aspiration”. Am început recent... citeşte tot articolul.

Prima dată am vrut să scriu acest post imediat ce am ajuns acasă (duminica trecută mai exact; veţi vedea imediat de ce vorbesc de sfârşitul săptămânii trecute) şi m-am “instalat”, am mâncat, etc. Mi-a trecut rapid şi mi-am zis că nu are rost. Vrând să vizionez astăzi un film, am dat de “Into the Wild”. Nu ştiu decât că e legat de sălbăticie, natură, mai exact ce am aflat din primele cinci minute. Acţiunea abia începe, căci protagonistul (el trebuie... citeşte tot articolul.

Pentru mine, Adrian Soare reprezintă un om de succes, pentru că a ales să facă ceea ce îi place în viaţă şi nu a continuat pe un drum care avea ca destinaţie cel mai probabil a munci pentru alţii din greu pentru nişte bani de maşină şi casă. A început facultatea de medicină, dar a renunţat la ea, pentru ca apoi să facă aproximativ 4 ani de vânzări. Mai multe despre el puteţi afla aici. Adrian organizează pe 17 martie în Iaşi, la Memories Cafe, orele 14:00-16:00 un workshop... citeşte tot articolul.

În interviul dat aseară, în ultimele ore ale zilei, pentru Iulia (o bloggeriţă din Iaşi). Cine este omul din spatele blogului? Te avertizez că vreau nume complet, vârstă, origini și orice informație despre tine pe care te mândrești să o împarți cu mine și cititorii mei. Daniel Damian, 15 ani, născut şi crescut în Iaşi. Primul orăşean 100% din familie, căci ambii părinţi şi-au trecut primii 15-20 ani la ţară. Nu ştiu cu ce aş putea să mă mândresc, dar aş vrea să... citeşte tot articolul.

Nu ştiu dacă aţi auzit de el, aţi încercat să îl faceţi sau chiar l-aţi terminat, dar vă propun o provocare. Am dat de el acum câteva săptămâni şi am întrebat-o pe mama dacă l-a făcut. Răspunsul a fost negativ. Mi-am notat cerinţele şi am m-am pus pe rezolvare. După nici jumătate de oră am renunţat. A doua zi m-am apucat din nou, dar tot am renunţat după ce am legat câteva idei. Azi dimineaţa mi-am zis serios că vreau să îl termin şi în aproximativ o oră i-am dat... citeşte tot articolul.

În foarte multe meciuri de fotbal jucate cu persoane pe care nu le cunşteam sau cu o “importanţă” morală mai mare erau momente în care îmi ziceam: “nu vreau să primesc mingea asta”. Apoi făceam semn coechipierului să o trimită la altcineva. De ce? Pentru că eram neliniştit, credeam că o să o pierd şi nu o să fac nimic cu ea. Asta înseamnă a intra în teren nepregătit. Dacă primeam mingea atunci, bineînţeles că se întâmpla ceea ce nu voiam. În schimb,... citeşte tot articolul.