17 January, 2010 | 2 comentarii
Extrasă din cartea “Curs practic de încredere“, scrisă de Walter Anderson. Autorul a numit această poveste “O hotărâre pe viaţă“. Dacă vă place, mai “fur” una!
Avea 16 ani, era o elevă eminentă – şi era prinsă în capcană. Tatăl ei, vitreg – pe care se pare că niciodată nu putea să-l mulţumească – nu doar că nu o încuraja în studiile sale, ci îi şi interzicea să ia parte la activităţile şcolare.
Astfel că atunci când a aflat că ea obţinuse rolul principal în piesa de teatru din liceu, i-a oferit o alternativă: Renunţi la piesă sau pleci de acasa. Ce îi rămânea de făcut?
Peste ani şi ani, mi-a spus că durerea ei din acele momente era atât de intensă, încât avea o culoare: purpuriu intens.
În momentele cele mai dificile totuşi, au intervenit mama ei şi câţiva prieteni. Au ajutat-o să plece de acasă, şi a jucat în piesa pusă în scenă de liceul ei.
Milioane de oameni au ajuns să o cunoască sub chipul lui Melanie din “Pe aripile vântului” şi în multe alte roluri. A devenit o vedetă de cinema şi a câştigat două Oscaruri.
Totuşi, cel mai solicitant rol pentru incomparabila Olivia de Havilland a fost poate cel jucat înaintea unui public restrâns – într-un liceu, acum mulţi ani.
Şi-a urmat ţelul chiar şi în cele mai critice momente, iar acum… uite unde a ajuns :)
Mai trebuie vreun comentariu?
Etichete: cărți, povesti
Pana la urma e poveste sau realitate?
O poveste trebuie să fie neapărat ficţiune?