Dany's Blog

Postul acesta se doreşte a fi unul cu amintiri, trăiri, clipe de fericire, dezamăgiri, dar şi lecţii de viaţă, din trecut. Cu câteva minute în urmă aveam multe imagini în minte, dar acum parcă sunt mult mai puţine. Aşa se întâmplă de multe ori când simt nevoia să scriu ceva pe blog, iar farmecul pe care vroiam să-l aibă articolul ce urma să îl scriu dispare. Îmi aduc aminte de prima zi de şcoală. Eram acolo, în mulţime, dar nu ştiam exact ce însemna asta. Atunci totul... citeşte tot articolul.

Tocmai am primit trei copii să colinde şi au început să se încurce, iar gura lor era uscată, parcă fără glas. Aşa mergeam şi eu până anul trecut. Ţin minte că ne căutam toţi câte un partener pentru a merge în grup de câte doi. Dacă eram mai mulţi, nu era bine. De obicei primeam câte un leu de fiecare, însă mulţi dădeau mai puţin dacă grupul era mai mare. Mergeam şi câte patru, iar ca să terminăm mai rapid un bloc, doi se duceau la o uşă şi doi la cealaltă. Cine... citeşte tot articolul.

Citeam astazi un articol pe blogul lui Arhi, cand am observat in sidebar un banner catre desene.tv; Intru frumos, ma uit la ultimul clip: “Shaman King, batalia finala”, aducandu-mi aminte de un subiect pe care vroiam sa- l dezbat cu multa vreme in urma. Inainte de toate, vreau sa spun ca acest articol se adreseaza strict fanilor de desene animate. Mai tineti minte desenele gen: Dragon Ball Z, Yu-gi-oh! sau Batman? Erau asa de frumoase, mai ales Dragon Ball Z. Eram un pusti ce se uita... citeşte tot articolul.

Inainte de a povesti ce mi s-a intamplat cand m-am dus sa imi scot gipsul, vreau sa scriu ceva cu referire la primul articol legat de viata in spitale. Daca nu ati citit primul articol, va recomand sa-l cititi, iar apoi sa vedeti ce voi spune si in acest articol. Am primit diverse comentarii gen: “Daca dai un ban, altfel de simti”. Bine, nu ma voi da exemplu, ci il voi da exemplu pe un baiat din salon cu mine, care a avut ghinionul sa-si rupa piciorul. A stat o saptamana si ceva in spital.... citeşte tot articolul.

Incercati cat mai mult sa va feriti de spitale: v-o spun din pe propria experienta. Nu-mi vine sa cred cata neseriozitate ofera spitalele, in special doctorii. Sa va explic care e treaba. Dupa cum stiti, mi-am fracturat mana la fotbal intr-un meci din campionat. Am fost la “Spitalul de Urgente” unde mi s-a spus ca nu-mi poate face nimic si m-a trimis la “Spitalul de copii – Sf. Maria”, fiind singurul din toata Moldova care se ocupa de copii. Ma duc, astept 10 minute,... citeşte tot articolul.

Astazi suntem in 30 martie, penultima zi a acestei luni. Am intrat in anotimpul de primavara de la inceputul lunii, dar pana azi, pentru mine era inca iarna, doar ca nu ningea deloc. In sfarsit a venit vremea frumoasa, soare afara, in sfarsit poti sa joci un fotbal cum trebuie sau sa mergi in oras cu prietenii la un suc, sau la o plimbare cu bicicleta. Abia astept sa joc un fotbal calumea la stadion, pe terenurile de antrenament ale Politehnicii Iasi. N-am trecut pe acolo din toamna anului trecut,... citeşte tot articolul.

Aceeasi excursie de la Maramures, pe care nu o sa o uit usor. Daca nu ati citit si prima parte, va recomand sa o cititi chiar acum, click aici. Am uitat o mica parte din primul episod. In alte camere, erau 2 paturi, unul jos si unul sus. Stiu ca am luat in acea seara teapa: cand sa deschid o usa, ma trezesc cu pasta de dinti pe mana :( Cea mai tare faza a fost cand am fost cu un bun prieten, Alexandru (Popa) la un alt coleg. Respectivul coleg n-a vrut sa ne dea drumul, iar Popa a inceput sa dea cu... citeşte tot articolul.

A fost prima excursia a mea, de cand am ajuns la Colegiul Costache Negruzzi. Respectiva excursie a durat 3 zile (2 nopti) si locul de cazare era in Maramures. Cu greu am sa uit clipele pe care le-am petrecut atunci. Fiecare mergem intr-o tabara, intr-o excursie, din mai multe motive, insa cateva le avem de fiecare data in minte: vrem distractie, vrem sa petrecem timpul cu prietenii, vrem sa vizitam. Acestea au fost si gandurile mele si nu o sa regret niciodata ca am fost in excursie. Am mers cu doi... citeşte tot articolul.

O chema Rosca, si in fiecare ora a ei era panarama, indiferent de situatie. Din fericire, sau din pacate, respectiva profesoara a plecat din liceu, din cate am inteles a plecat si din oras. Totul a inceput in clasa a 5-a, era iarna. Eram vreo 5 de la noi din clasa si ne jucam pe teren. N-am mai bagat de seama ca s-a sunat, iar astfel am intarziat cu vreo 5-10 minute la ora. Am intrat in clasa, ne-am cerut scuze, ne-am dus in banci, la care profesoara: “Veniti inapoi la usa”. Ne-am adunat... citeşte tot articolul.

Dupa ce am spus in episodul trecut, imi doream mult internet, dorinta ce mi-a fost indeplinita. In seara in care au venit baietii de la DolNet sa-mi puna internet, am vorbit cu unii colegi, tastand destul de greu. citeşte tot articolul.  Read More →