Nu credeam ca am sa scriu in aceasta seara un articol legat de cele intamplate la tara, insa cum nu stiam ce sa fac m-am hotarat sa scap de o “grija”. A fost cea mai tare si mai frumoasa luna din viata mea. Plecam dimineata, dupa ce mancam, mai trageam o fuga pe la pranz sa mai iau ceva in gura, iar apoi seara ma intorceam sa vad ce mai fac parintii.
M-am inscris in PAPI-Voluntar, iar de la un simplu membru, am ajuns coordonator de echipa iar a doua zi manager executiv. Din prima zi am fost sa lipim afise pentru a forma echipa, am fost sa cautam informatii, am facut poze, am cunoscut persoane noi, simtindu-ma excelent. Mi-am facut timp pentru fiecare lucru in parte, de la un drum de 10 km catre satul alaturat, pana la o miuta cu prietenii pe suhat. Am reusit sa stau de vorba cu multe persoane printre care se numara: doamna invatatoare din Giurgesti, preoteasa din acelasi sat, un vechi luptator de razboi, o doamna ce a ajuns sa detina impreuna cu fiul lui 120 de stupi de albine (de la 18 ani adora albinele, avand o stransa legatura de aproximativ 47 ani). Aceste persoane care ne-au oferit informatii pentru proiect, informatii ce m-au facut sa ma simt mandru ca sunt cetatean al comunei Costesti.
Un drum catre defileul Costesti-Giurgesti greu o sa se compare cu o excursie la munte/mare sau orice altceva de genul, cel putin pentru mine. Imi amintesc cand am mers aproximativ o zi intreaga pentru a lipi afise. Am trecut aproape pe la fiecare magazin din Costesti si Giurgesti, pentru a reusi sa ne indeplinim “misiunea”.
Cuvintele pur si simplu nu isi au rostul. A fost o lunsa superba. Am avut sansa sa cunosc persoane de nota 10 (si inca ce mai persoane). Am pun cele mai reusite poze intr-un nou articol legat de aceasta tema.
July 30th, 2008 |
