Blogu’ lu’ Dany

Luna iulie la Costesti

Nu credeam ca am sa scriu in aceasta seara un articol legat de cele intamplate la tara, insa cum nu stiam ce sa fac m-am hotarat sa scap de o “grija”. A fost cea mai tare si mai frumoasa luna din viata mea. Plecam dimineata, dupa ce mancam, mai trageam o fuga pe la pranz sa mai iau ceva in gura, iar apoi seara ma intorceam sa vad ce mai fac parintii.

M-am inscris in PAPI-Voluntar, iar de la un simplu membru, am ajuns coordonator de echipa iar a doua zi manager executiv. Din prima zi am fost sa lipim afise pentru a forma echipa, am fost sa cautam informatii, am facut poze, am cunoscut persoane noi, simtindu-ma excelent. Mi-am facut timp pentru fiecare lucru in parte, de la un drum de 10 km catre satul alaturat, pana la o miuta cu prietenii pe suhat. Am reusit sa stau de vorba cu multe persoane printre care se numara: doamna invatatoare din Giurgesti, preoteasa din acelasi sat, un vechi luptator de razboi, o doamna ce a ajuns sa detina impreuna cu fiul lui 120 de stupi de albine (de la 18 ani adora albinele, avand o stransa legatura de aproximativ 47 ani). Aceste persoane care ne-au oferit informatii pentru proiect, informatii ce m-au facut sa ma simt mandru ca sunt cetatean al comunei Costesti.

Un drum catre defileul Costesti-Giurgesti greu o sa se compare cu o excursie la munte/mare sau orice altceva de genul, cel putin pentru mine. Imi amintesc cand am mers aproximativ o zi intreaga pentru a lipi afise. Am trecut aproape pe la fiecare magazin din Costesti si Giurgesti, pentru a reusi sa ne indeplinim “misiunea”.

Cuvintele pur si simplu nu isi au rostul. A fost o lunsa superba. Am avut sansa sa cunosc persoane de nota 10 (si inca ce mai persoane). Am pun cele mai reusite poze intr-un nou articol legat de aceasta tema.

In cateva randuri (5)

Imi cer scuze cititorilor, insa nu am reusit sa uploadez pozele. Miercuri ma intorc la Iasi. Pozele raman sa le pun in aceasta saptamana. Incerc sa fac cat mai pot pentru PAPI-Voluntar. Las restul muncii echipei. Speram sa primim aprobarea de a face un site separat pentru comuna Costesti :) Pana atunci, exista primariacostesti.ro;

O zi cat mai placuta!

Acum si ecuson

Viața de copil la țară

Tocmai am intrat într-un proiect din comună, intitulat PAPI-Voluntar. Ieri am fost numit manager executiv pe acest proiect. Pentru început trebuie sa facem rost de cel puțin 10 copii pentru a forma un grup. Am facut câteva afișe pe care le-am împărțit ieri la niște magazine. Tot ieri am mers vreo 15 km, pana la capatul satului de lângă noi. Păcat ca nu am luat camera, priveliștea era super frumoasă. Mai jos vă prezint primul meu articol scris pentru respectivul proiect. Cred ca ați observat că am inceput să scriu cu diacritice.

Viața de copil la țară

Poate vă intrebaţi cum este pentru un copil din comuna Costeşti viata la ţară. Ca simplu băiat ce locuieşte departe de aceasta comună şi vine aici periodic la casa bunicilor ce au decedat ulterior, vă spun că aceşti copii trăiesc o viaţă destul de frumoasă. Daca unii spun că este destul de greu să traieşti la ţară, alţii şi-au format o părere pozitivă despre acest aspect. Ajutându-şi cu cea mai mare plăcere parinţii la treaba, aceştia acceptă viata aşa cum este şi speră ca in viitor să le fie mai bine.

Pe lângă sfârşiturile de săptamană în care băieţii ies la un fotbal pe teren, iar fetele se adună jucându-se cum ştiu ele mai bine, serile in care se adună toţi copii la o leapşa sau la o „ascunsa” reprezintă adevărata bucurie a copiilor din comuna Costeşti. De asemenea, pescuitul si băile făcute in pârăul Bahluiețul Rece din comună nu lipsesc din viaţa acestor copii.

Şcoala din comună îi ajută să comunice, să cunoască lucruri noi şi să işi facă noi amici ce vor deveni apoi adevăraţi prieteni. Bineînteles, aici sunt trăite unele dintre cele mai frumoase amintiri, alături de colegi. Calculatoarele au început să-i ajute să se dezvolte, iar sala de Internet a devenit o sursă de informaţii pentru întreaga comunitate.

Cum simt aceşti copii viaţa de la ţara vom afla chiar de la ei, rezumându-se la câteva fraze.

Va urma … :)

Internetul in mintea copiilor de la tara

Ce fac copii de la tara care trag o fuga pe la net? Nu platesc, stau cel putin o ora pe gratis, se simt foarte bine. Unii mai “smecheri” ce au zis. Ma da stam numai o ora, ce dracu, hai sa venim mai devreme si stam mai mult. Unii stau doua ore, altii stau de cand se deschide, respectiv 4 ore. Cei sub 12 ani vin sa stea non stop pe jocuri si sa mai dea doua buzz-uri pe mess. Cei peste 12 ori intra pe mirc, isi plang durerea pe mess, sau mai adauga o poza pe hi5. Tot cei peste 12 ani, cazuri fiind mai rare, pierd timpul pe The Crims :) Asta este. Daca s-a adus net, hai sa fie hi5, Y!M si The Crims.

Un caz si mai rar, vine la net ca vrea sa faca bani din bloguri :)) I-am dat cateva linkuri sa citesca da s-a plictisit rapid. A zis ca nu ii mai trebuie. Febra banilor din online face ravagii.

Ramane sa ne auzim maine, cand voi pune si niste poze. Pana atunci, puteti vizita siteul comunei Costesti. Am vorbit cu tipa de la net, spunandu-mi ca vom pune pozele pe care le voi face, iar daca se poate sa ajut putin la promovarea siteului.

O zi buna!

In cateva randuri (2)

Abia am ajuns acasa. Am plecat la sala de net cu un prieten, am luat doi saci de gunoi pentru a ii arunca la garla (inainte aveai voie sa ii arunci aici, insa acum cica primesti amenda). Unde pana mea sa arunc gunoiul frate? In toata comuna asta, nu este nici un loc de aruncat gunoiul, peste tot iau amenda. Sa ma duc sa-l arunc pe campuri? In fine. Mergem noi, vine un mosneag, se opreste, se uita la noi si isi continua drumul. Ajunge in ograda lui, noi ajungem la garla. Ma uit la el, mosneagu era cu ochii pe noi. “Ma, se uite ala, nu-l arunca!”. Ma chinui degeaba, gunoiul deja era aruncat. Ne uitam la mosneag, la care el ne ameninta aratandu-ne pumnul. Da da, hai pa :)

Cand ajungem la sala de net, vine tipa de acolo: “Haideti sa va fac o bucurie: astazi nu a mers netul si nici nu va merge”. Ouch. Asta este, avand in vedere ca e prima data cand se intampla asa de cand e sala de net, nu-i cine stie ce problema.

Aseara m-am apucat de citit “O scrisoare pierduta”, iar astazi am terminat-o. Vreau sa termin maine si: “O noapte furtunoasa”. Tocmai mi-am dat seama ca imi place sa citesc :)

Imi pun un film, dupa care ma duc sa culeg niste corcoduse, apoi merg sa vad ce iaz este facut prin satu ista’ (pardon, comuna asta), vin inapoi, probabil ma duc la un prieten, apoi posibil sa fac un fotbal, iar mai departe nu stiu. Bafta tuturor!

De la sala de net

Salutare tuturor!

Scriu acest articol de la sala de net din sat. Atmosfera este faina, fara fumuri de tigara ca in oras, fara galagie, fara scanadaluri. Se poate intra gratuit cu programare. Au fost aduse mai multe calculatoare printr-un fond european, iar pentru sala de net au fost lasate 5 calculatoare. Interesanta treaba. Tastatura asta ma enerveaza la culme. Cica e o varianta romaneasca, special facuta :)) Ma rog …

Ma pun la citit blogurile, ca altceva n-am ce face. Partea proasta pentru cei care vin aici si n-au calculator acasa este ca nu au posiblitatea de a se juca la pc. Nu s-au pus jocuri, insa solutia este, bineinteles: internetul.

La doua calculatoare langa mine, se aude in soapta: “Da-i cu sabia, da-i cu sabia. Nu asa mai, lasa-ma pe mine”. Ce frumos :D Abia astept sa fac niste poze pe aici. Ne citim maine. O zi faina!